INTRODUCERE

Pe culmea cea mai înaltă a Munţilor Carpaţi se întinde o ţară mândră şi binecuvântată între toate ţările semănate de Domnul pre’ pământ. Ea seamănă a fi un măreţ şi întins palat, capodoperă de arhitectură, unde sunt adunate şi aşezate cu măiestrie toate frumuseţile naturale ce împodobesc celelalte ţinuturi ale Europei. Astfel îşi deschidea Nicolae Bălcescu descrierea Ardealului, în opera sa de căpătâi „Românii supt Mihai voievod – Viteazul”

In această ţară mândră şi binecuvântată se află şi comuna Albac, comună înscrisă în istoria neamului prin numele lui Horea, eroul naţional care a zguduit din temelii liniştea grofilor ce puseseră stăpânire pe bogăţiile date de Dumnezeu moţilor.

Aşezat în găoacea munţilor, înconjurat de dealuri înverzite şi udat de apele limpezi ale Arieşului, Albacul este un loc al liniştii şi al frumuseţii sălbatice îmbinată cu frumuseţi create de mâna omului de-a lungul veacurilor. O pace adâncă, liniştitoare, coboară din ceruri peste aceşti munţi şi peste sufletele moţilor, legaţi pe vecie prin toate rădăcinile lor de aceste meleaguri.

Înfrăţiţi cu pădurea, cu izvoarele şi cu stâncile, moţii au răzbit prin vremuri, deşi viaţa lor a fost mereu o luptă, o trudă continuă. Nimic nu i-a putut rupe pe moţi de pământul în care sunt îngropaţi părinţii şi strămoşii lor, nimic nu i-a putut determina să lase pustii munţii
şi stâncile, dealurile şi prăpăstiile abrupte, izvoarele repezi şi întreaga poezie a acestor locuri.

Progresul inteligenţei şi al raţionamentului nu a sleit aptitudinile moţilor de a comunica cu stihiile naturii prin instincte, prin presimţiri, prin cunoaşteri subtile şi directe. Numai aici
moţii se simt ACASĂ.

Istoria şi povestirile legate de viaţa lor par aspre, precum stâncile din Ţara de Piatră. Cu toate acestea, când le spun ei, o inefabilă candoare emană din fiinţa lor.

Pentru a pune la dispozitie online, am folosit o bogată bibliografie şi am cules informaţii de la oamenii bătrâni care s-au dovedit a fi buni cunoscători ai trecutului prin tradiţie, bucuroşi să povestească, să spună o vorbă aleasă şi să dăruie un gând bun. Tuturor le mulţumim şi le suntem profund îndatoraţi. Gânduri şi sentimente de recunoştinţă exprimăm primarului comunei Albac – Todea Tiberiu – căruia îi datorăm atât îndemnul de a scrie cât şi ajutorul în adunarea materialului necesar.

Aducem pe această cale şi un omagiu regretatului profesor Berindei Ilie pentru datele istorice legate de comuna Albac.

Fără a avea pretenţia că am cuprins toate aspectele în această lucrare, sperăm totuşi că cei dornici vor găsi informaţii interesante privind comuna Albac şi locuitorii ei.