PREZENTAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ

Născută din legendă şi purificată în focul istoriei, comuna Albac este aşezată în partea de nord-vest a judeţului Alba. Are o suprafaţă de 54 km2, adică 0,8% din suprafaţa întregului judeţ. Străbătută de DN 75 şi de drumul judeţean 108, comuna se află la 92 km distanţă de municipiul Alba-Iulia şi la 17 km distanţă de Cîmpeni, cel mai apropiat oraş. Regiunea în care este cuprinsă comuna Albac este încadrată de culmi muntoase:

– la sud-est Munţii Metalici;
– la nord-est Muntele Mare;
– la nord Muntele Balomireasa;
– la vest şi sud-vest Muntele Bihorului;

Situat în bazinul Arieşului Mare, Albacul este delimitat spre sud de paralele 46 grade şi 19 secunde latitudine nordică, iar spre nord, de paralele 46 grade şi 35 secunde latitudine nordică. Limita de vest este la 22 grade şi 41 secunde longitudine estică, iar limita de est este la 23 grade şi 0,2 secunde longitudine estică. Întreaga comună are caracteristicilor aşezărilor de munte, adică o formă împrăştiată. Locuinţele sunt răspândite pe dealurile din jur, grupându-se în cele 16 sate:

– Albac – Centru – 155 gospodării
– Bărăşti – 58 gospodării
– Cioneşti- 35 gospodării
– Budăieşti – 38 gospodării
– Ruseşti – 22 gospodării
– Dealul Lămăşoaia – 79 gospodării
– Rogoz – 33 gospodării
– După Pleşe – 41 gospodării
– Pleşeşti – 30 gospodării
– Potionci – 21 gospodării
– Tamboreşti – 12 gospodării
– Faţa- 72 gospodării
– Deve – 11 gospodării
– Sohodol – 9 gospodării
– Roşeşti – 18 gospodării
– Costeşti – 41 gospodării.

Albacul se învecinează cu:

– judeţul Cluj la nord-est
– oraşul Cîmpeni, la est – 17 km
– comuna Vadu Moţilor, la sud-7 km
– comuna Scărişoara, la vest – 10 km
– comuna Horea, la nord – 7 km.

Faţă de alte centre importante, comuna Al-bac se află la următoarele distanţe:

– Alba-Iulia – 92 km
– Abrud – 29 km
– Baia de Arieş – 42 km
– Ştei – 63 km
– Brad – 69 km
– Huedin – 78 km
– Turda – 102 km
– Cluj -Napoca – 132 km.

Comuna Albac are o climă cu caracter temperat fiind înconjurată de nivele nu prea înalte. Precipitaţiile cu caracter torenţial sunt foarte rare. Solurile sunt brune, acide de pădure, cu un aspect general brun sau brun-gălbui, cu mult acid, cu forme de argilă şi hidroxid de fier. Climatul este umed şi răcoros.

Vegetaţia caracteristică solurilor din zonă o formează pădurile de molid şi brad, în alternanţă cu pajişti montane secundare, care s-au dezvoltat în special pe locul unor păduri, cu specii de ierburi. Pe alocuri, în cuprinsul pajiştilor, se mai întâlnesc tufişuri, copaci izolaţi sau chiar mici grupuri de: ari-ni, carpen, fag, mesteacăn, paltin, răchită, salcâm, salcie, tei, scoruş de munte. Pădurile de conifere au avut şi au o mare importanţă în viaţa locuitorilor, lemnul lor fiind folosit în construcţia caselor şi în meşterirea diferitelor obiecte casnice şi obiecte de artă. O mare importanţă pentru locuitorii Albacului o au şi anumiţi arbuşti: afinul, merişorul, zmeurul, murul, ale căror fructe se vând, constituind o bună sursă de câştig, sau se folosesc în gospodărie la prepararea gemurilor, compoturilor, siro-purilor şi a ceaiurilor medicinale, alături de fructele sau florile altor arbuşti: agriş, coacăz, măceş, păducel şi soc.

Pe dealuri şi lunci cresc o mare varietate de plante medicinale: brusture, chimen, cimbrişor, muşeţel, izmă creaţă, pătlagină, păpădie, coada şoricelului, albăstrele, genţiană, laptele cucului, lobodă, măcriş, podbal, sânziană, urzică, trifoi, margaretă. Animalele sălbatice sunt bogat reprezen-tate, datorită pădurilor, a pajiştilor naturale şi a condiţiilor ecologice pe care le găsesc în teritoriul comunei Albac. Numărul lor s-a împuţinat mult în ultimul timp, datorită intervenţiei omului, prin rărirea pădurilor şi prin mărirea suprafeţelor agricole şi a păşunilor. Aceste animale sunt: lupul, mistreţul, iepurele, ursul, vulpea, ariciul, dihorul, jderul, căprioara, veveriţa, vidra, viezurele.

Vietăţi mai mici: broasca, coropişniţa, furnica, greierele, guşterul, libelula, şopârla, şoarecele, vipera.

Păsări sălbatice: brumăriţa, bufniţa, cioara, ciocănitoarea, ciocârlia, codobatura, coţofana, cucul, gaia, graurul, gaiţa, mierla, piţigoiul, porumbelul, pupăza, rândunica, sturzul, uliul, vrabia.

În râul Arieş şi în afluenţii acestui râu trăiesc specii de peşti: păstrăv, clean, lipan, mreană, scobar, rac, ţipar.

Apele curgătoare care drenează comuna Albac fac parte din bazinul hidrografic al Mureşului. Arieşul Mare izvorăşte de la o altitudine de 1195 m, de pe versantul nord-est al vârfului Curcubeta (1849 m).

Răsărit din fruntea Bihariei, de sub aripa pădurilor de jnepeni şi brazi, Arieşul porneşte sfios la vale, ca un firicel de lumină, croindu-şi drum printre bolovani şi printre rădăcinile brazilor care îl privesc cu îngăduinţă. Pe măsură ce înaintează, el prinde puteri şi aleargă spre vale, dornic să cunoască noi locuri, să culeagă noi poveşti, pe care să le poarte spre câmpie.

După ce străbate comunele Arieşeni, Gârda şi Scărişoara, Arieşul intră în comuna noastră prin Cheile Albacului. Aici taie stâncile care se retrag tăcute în dreapta şi în stânga şi curge apoi liniştit, adunându-şi afluenţii şi ducându-i spre apele Mureşului. Pe raza comunei Albac, Arieşul primeşte trei afluenţi:

– pe dreapta, valea Datioanei;
– pe stânga, valea Stearpă şi valea Albac- ului.

La vărsarea văii Albacului, altitudinea absolută este de 625 m. Până în acest punct Arieşul a străbătut deja 30 km de la izvor, iar suprafaţa bazinului este de 233 km2. Panta medie a cursului, pe teritoriul comunei Albac, este de 12 m/km. Valea Albacului, cel mai mare afluent al Arieşului Mare, are o lungime de 18 km şi un bazin cu o suprafaţă de 95 km2. Bazinul văii Albacului este asimetric şi are următorii afluenţi:

– pe stânga, valea Buholtului, valea Păltinişului, valea Lămăşoii, valea Cioneştilor şi valea Teiului
– pe dreapta, valea Fericetului.

Arieşul are un regim hidrografic specific râurilor de munte, predominând scurgerea de primăvară şi cea de vară, iar alimentarea venală a râurilor se realizează aproximativ între 40% şi 60%. Nivelul freatic este, în general, coborât, zona luncilor fiind bună pentru amplasarea construcţiilor.